De peste 30 de ani femeile au fost informate că unul din cele mai importante lucruri pe care le pot face pentru a-şi proteja sănătatea este acela de a apela în mod regulat la o mamografie. Însă, de-a lungul ultimilor ani, a devenit din ce în ce mai clar că aceste investigaţii nu sunt atât de benefice pe cât vor ele să pară.
Cea mai recentă dovadă în acest sens apare într-un studiu realizat de oncologii Archie Bleyer şi H. Gilbert Hech, care semnează şi articolul publicat de NYTimes.com.
Supradiagnosticare masivă
Studiul analizează imaginea de ansamblu, “efectul a trei decenii de control prin mamografie în SUA”.
După corectarea tendinţelor de bază şi utilizarea terapiei de substituţie hormonală, s-a descoperit că introducerea controlului mamografic a fost asociată cu diagnosticarea cancerului mamar în faza incipientă la aproximativ 1,5 milioane de femei.
Acest aspect ar fi unul pozitiv dacă s-ar constata că numărul de diagnosticări ale cancerului la sân în stadiu avansat ar fi cu 1,5 milioane mai mic. Abia atunci am putea spune că această metodă de control a grăbit momentul diagnosticării şi a oferit şansa de a reduce mortalitatea pentru 1,5 milioane de femei.
În schimb, s-a descoperit că femeile diagnosticate cu cancer la sân în stadiu avansat au fost doar cu 0,1 milioane mai puţine.
Această discrepanţă înseamnă că a existat o supradiagnosticare masivă: din cele peste un milion de femei cărora li s-a spus deja că suferă de cancer în stadiu incipient, majoritatea au apelat la intervenţii chirurgicale, chimioterapie şi radiaţii, pentru “un tip de cancer” care nu ar fi devenit niciodată periculos pentru sănătatea lor, dacă era lăsat în pace. Deşi este imposibil de ştiut care sunt aceste femei, acest aspect indică faptul că mamografiile au provocat un prejudiciu serios.
Una dintre concluziile studiului, referitoare la impact
