In urma cu un sfert de secol, intr-o clasa oarecare de scoala generala se amestecau copiii ingrijiti de bunici cu cei crescuti cu cheia la gat.
Acum, mogaldetele de atunci au facut la randul lor copii. Cum bunicii inca muncesc si nu sunt dispusi sa creasca nepoti ori sunt intr-un alt oras, raman doua alternative: gradinita - subiect pe care il vom aborda intr-un material viitor - sau o bona.
Luarea unei decizii atunci cand vine vorba de persoana alaturi de care va ramane copilul este complicata, atunci cand discutam de un strain, iar parintii ar alcatui liste cu mii de criterii pe care trebuie sa le indeplineasca bona.
Copilaroasa, totodata, responsabila, proaspata absolventa de facultate, A. a ajuns in Irlanda, mama de serviciu pentru doua mogaldete. Cerintele au fost clare de la inceput: nu are voie sa tipe la fete ori sa le jigneasca in vreun fel, mereu cu zambetul pe buze si sa se prezinte ingrijita in fata lor.
A invatat, la randul ei, de la micute cum sa fie mama pentru o vreme si acum, la cativa ani dupa aceasta experienta, se intelege de minune cu fetitele.
Nu toate povestile cu dadace au, insa, acelasi deznodamant. Discursul oficial al bonelor - anunturile publicitare si interviurile pe care le dau in cadrul agentiilor - abunda in declaratii emotionante: "Iubesc copii, ii ador, sunt calma, rabdatoare, intelegatoare, afectoasa, puternica, nefumatoare. Iubesc curatenia".
Iar cand lipsa de experienta isi spune cuvantul, anunturile bonelor care-si cauta un loc de munca frizeaza cu SF-ul: "Vizitand site-ul (...) am observat ca exista sanse reale pentru mine de a-mi atinge obiectivul, acela de a lua contact cu lumea magica si foarte frumoasa a copiilor de toate varstele".
Povesti cu bone problema
Asemenea anunturi au fost crezute de parintii mai putin precauti, pana cand
