Întrebare: Ne apropiem de ziua alegerilor. Sunt date publicităţii diferite programe economice pentru perioada 2013 – 2016.

Răspuns: Alegătorii sunt interesaţi de programele economice întrucât aşteptarea majorităţii circumscrie tema: “cum va arăta pâinea noastră cea de toate zilele?”

Î.: Ar fi bine de făcut o analiză comparativă a principalelor oferte economice.

R.: Majoritatea ofertelor din programele economice sunt cantonate în jurul aceloraşi probleme, neexistând abordări calitative semnificative, ci eventual cantitative. O demarcaţie doctrinară găsită în propuneri economice tipice abordărilor de “dreapta” sau de “stânga” nu sunt sesizabile.

Î.: Atunci merită să facem analize sectoriale?!

R.: Începem din cadrul politicii fiscale cu problema C.A.S.-ului. Este o problemă atât a celui care oferă muncă cât şi a celui care prestează muncă şi nu numai. Cele două variante se pot sintetiza astfel: Reducerea CAS datorat de angajator cu 5%, treptat în următorii 4 ani, respective reducerea contribuţiilor la asigurările sociale şi de sănătate cu 5% din contribuţia angajatorului, începând cu 2015. Las la latitudinea cititorului să ghicească cine face prima şi cine face a doua propunere. “Dreapta” sau “Stânga”.

Î.: Dacă s-ar produce aceste reduceri, care sectoare ale vieţii ar fi afectate?

R.: Pensiile şi sănătatea, respectiv tocmai acele sectoare unde se clamează în permanenţă că nu sunt fonduri. Deci aceste promisiuni se pot pune la lada cu amintiri.

Î.: Să analizăm propunerile privind salariului minim?!

R.: Cele mai relevante propuneri sunt: Creşterea salariului minim, până în 2016, la 1200 lei, respectiv : Creşterea salariului minim de la 700 la 850 lei, de la 1 ianuarie 2013, care să ajungă la 1000 lei în ianuarie 2015. Aceste cifre au fost în permanenţă motiv de disensiuni dintre patronat