Motto: "Preocupările urbanistice vor rămâne fără roade, dacă, fără să plece de la o concepţie unitară în arhitectură, se permit construcţiuni născute din felurite capricii, care transformă strada într-un mozaic de forme şi culori; marile bulevarde trebuie să fie ele însele monumente de simplitate unitară".

HORIA CREANGĂ, architect

__________________________

Un bucureştean la Paris are toate şansele să trăiască sentimentul  unui fascinant “déjà vu”. Păşeşti pentru prima dată în viaţa ta pe acele străzi şi, ca să dai o explicaţie raţională senzaţiei de “familiar”, încerci să-ţi spui că le-ai văzut de atâtea ori în fotografii care mai de care mai artistice. Dar de fapt  este o senzaţie de familiar cu proporţiile clădirilor, cu decoraţiunile faţadelor de piatră, cu ritmul grilajelor de fier forjat pe lângă care treci. Abia în acea clipă poţi înţelege în fapt de ce Bucureştiul a fost supranumit “Micul Paris”.

Cum s-a ajuns aici? “Ai noştri  tineri la Paris învaţă…” De 120 de ani, artiştii români au năzuit permanent  să devină şi să redevină artistic prin matricea artelor pariziene. Pictori, sculptori, poeţi, scriitori, filozofi au făcut drumul până la Paris cu aceeaşi sete de Cunoaştere şi de Frumos.

Arhitecţii nu au lipsit nici ei de pe această listă. Sunt mulţi cei care şi-au rafinat profesia pe malurile Senei şi au dat viaţă vocaţiei şi talentului, pe Bulevardul Magheru sau Calea Victoriei. Să amintim aici doar trei dintre ei: Ştefan Burcuş, Alexandru Savulescu  şi Horia Creanga, cel care nu ar putea lipsi din nicio astfel de enumerare.

Trei oameni diferiţi pentru care destinul a avut o coordonată comună:  Paris. Toţi trei s-au şcolit şi în Oraşul Luminilor. Iar Parisul este materialul didactic ideal pentru orice exemplificare, pentru  orice curent esthetic pentru orice perioadă istorică. Un manual viu, în mărime na