Cu mulţi ani în urmă vizitam pentru prima oară Clujul, încă nenapocenizat. Am fost stupefiat cînd am observat mulţimea de pietoni care aştepta resemnată schimbarea culorii semaforului înainte de a traversa, cu toate că în zare nu se vedea nici urmă de vehicul în mişcare. Am discutat cu prietenul localnic, la care speram să găsesc înţelegere, el fiind un bucureştean emigrat. Mi-a explicat că regula trebuie „musai“ respectată, indiferent de circumstanţe, altfel viaţa în societate ar deveni imposibilă. Eu argumentam că regula trebuie trecută prin filtrul judecăţii critice, că trebuie aplicată doar în măsura în care e utilă. Nu am ajuns la consens (dar am rămas, spre beneficiul – sper – amîndurora, în bune relaţii de prietenie); am revenit în oraşul meu favorit, Bucureştiul, în care oamenii îşi menţineau ascuţite instinctele autentice făcînd slalom printre vehiculele în mişcare, negociindu-şi cu fiecare prilej dreptul de prioritate.
DE ACELASI AUTOR Toponimii Cînd e cutremur, nu vă sunaţi părinţii! Persoane, personaje, personalităţi Un poncif: primarul - bun gospodar Încălcarea regulilor era, în vremurile acelea cumplite, regulă. Altfel n-ai fi văzut în veci Brazil, distopia lui Terry Gilliam copiată pe casete-pirat de atîtea ori încît îşi pierduse cu totul culorile, n-ai fi citit revista de bridge editată şi multiplicată pe sub mînă de Cori Neamţu şi nici n-ai fi ascultat Europa Liberă, n-ai fi purtat blugi şi n-ai fi beneficiat de bucata de carne „extrasă“ prin mijloace ingenioase de la Abator. La rigoare, tot o încălcare masivă a regulilor (de circulaţie) avea să se producă în 21 decembrie ’89, aproape simultan la Bucureşti şi la Cluj.
Cînd are o problemă, administraţia are tendinţa naturală de a o rezolva aşa cum e cel mai simplu pentru ea, adică prin introducerea unei noi reguli, a unei noi restricţii. Ne obligă (spre bucuria importatorilor) să ne cu
