De cînd cu pre-suspendarea unor fonduri de pe la mediu, dezvoltarea resurselor umane şi creşterea competitivităţii economice, de cînd cu negocierile viitorului buget al Uniunii, banii europeni se bucură (în fine!) de ceva mai multă popularitate în media. Discutăm, dezbatem, tăiem firul în patru. E drept, ar fi fost mult mai profitabil ca fenomenul să se fi petrecut acum 7-8 ani.
Prin 2007 a trebuit să construim (cu întîrziere, din nou) instituţii care să se apuce să are în lanul de proiecte, să se asigure că sînt corecte, legale, utile. Le-am făcut. Cu greu. Le-am schimbat şefii des, avînd grija la algoritmurile de partid, ca nu cumva să se lege pe acolo profesionalismul, să nu cumva să se închege ca instituţii sau, Doamne fereşte, să capete experienţă. La intervale regulate, am luat aproape totul de la zero. În atari condiţii, faptul că, la mai bine de cinci ani de la aderare, încă nu înţelegem bine ce şi cum cu fondurile astea, nu mai poate mira pe nimeni.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Una dintre cele mai iritante confuzii din perioada asta, a discuţiilor despre fondurile pre-suspendate, este cea dintre „corectitudine“ şi „legalitate“. Conform DEX-ului, „corect“ înseamnă „care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat“. Am fost surprins să aud, din prezentarea unui distins domn procuror (om de o excelentă calitate profesională), faptul că, din punctul său de vedere, el are de investigat proiectele europene din punctul de vedere al „corectitudinii“. Am obiectat. Am propus înlocuirea lui „corect“ cu „legal“. Acolo ar trebui să se vîre procurorii pe fir, unde e vorba despre respectarea legii. Nu a părut defel impresionat de argumentele mele.
Să mă explic un pic mai pe larg. „Corect“ la un proiect european este să respecte regulile şi normele care au generat acea finanţare (exemple:
