Consiliul European nu a reuşit să aprobe bugetul, aşa că presa europeană toacă mărunt problema. Se comentează mai ales atitudinea „vinovaţilor“ care, pentru că vor reduceri bugetare, au stricat frumuseţe de consens european. Şi se pomenesc multe cifre şi proceduri, ceea ce duce la moartea totală a pasiunii în materie de „Europă unită“.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an De fapt, se face mult zgomot pentru puţin – dacă ne referim strict la fonduri. Wolfgang Münchau (editorialist german care scrie pentru Financial Times) arată că toată cearta are loc pe o sumă foarte mică: „Să nu vă lăsaţi păcăliţi de cifra de 1 trilion (1000 de miliarde) de euro. Această sumă acoperă o perioadă de şapte ani, timp în care estimările produsului intern brut al UE sînt de aproximativ 100 de trilioane de euro. Certurile nu se referă la bugetul în sine, ci la aproximativ 3% din acest buget. Dacă ar fi să raportăm acest lucru la produsul intern brut al UE, volumul disputat este de ordinul a 0,03%. Ar fi o nebunie, din punct de vedere aritmetic, să-i acordăm vreo semnificaţie macroeconomică. În schimb, soluţionarea crizei zonei euro va costa în cele din urmă bani adevăraţi şi va avea o adevărată importanţă economică. Asupra acestui lucru ar trebui să se concentreze liderii UE, nu asupra bugetului“. Banii pentru care s-au contrazis liderii europeni sînt, aşadar, foarte puţini. Dar nu neapărat despre bani era vorba, ci despre sentimentele naţionale. Şefii statelor şi guvernelor europene erau, pentru popoarele de-acasă, războinicii trimişi la luptă. Fiecare ştie că trebuie să se întoarcă acasă şi să anunţe că a cîştigat, întru binele comunităţii, iar comunitatea trebuie să-i dea votul. Sigur, nu e pe bază de săbii şi de capete tăiate, e un război mai complicat şi mai subtil, căci summit-urile europene au
