Demnitarii sunt intangibili în ţara noastră. Nu există lege pentru ei sau mai exact tot ei sunt cei care stabilesc dacă poate fi aplicată sau nu. Avem două cazuri recente: al parlamentarului Stan, care ar fi fost arestat dacă nu era demnitar, şi al premierului Victor Ponta, care a tras la xerox mare parte din lucrarea de doctorat şi nu i se întâmplă nimic. O confirmă şi Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, care, din câte îmi amintesc, a fost considerată incompatibilă de către ANI. Ea a precizat că nu-i poate retrage titlul de doctor lui Ponta pentru că este demnitar, făcând abstracţie de decizia senatului Universităţii Bucureşti, care a stabilit că este vorba de plagiat. Protestele cu ghilimele, articolele din presa noastră sau din străinătate, scrisoarea celor 1600 de universitari sau emisiunile tv pot fi transformate hocus-pocus într-o fâşie de hârtie igienică, material pentru demnitarul român care se poate şterge la fund cu ea. Şi nu e vorba de doar de demnitarii din USL, chiar dacă acum avem două cazuri din această alianţă, ci din toate partidele.
Am scris acest mini-editorial pentru a puncta încă o dată de ce nu voi vota. Eu nu vreau să transform nişte jigodii în intangibili. Şi cei care nu fac parte din tagma jigodiilor sunt prea puţini, ceea ce înseamnă că nu poţi transforma iarna crâncenă în primăvară cu câteva floricele. În general, politicienii ajunşi pe funcţii au grijă de ei şi de-ai lor, nu de electorat. Nu de oamenii prostiţi la televizor, obiect la care apelez extrem de rar, pentru că am ajuns la concluzia lui Mark Twain: dacă nu citeşti presa eşti neinformat, iar dacă o citeşti eşti dezinformat. Îi las pe alţii să spere că promisiunile politicienilor vor fi onorate. Eu nu mai cred de mult în ele. Şi nici nu ştiu dacă poporul român va reuşi vreodată să se deştepte şi să spună STOP!
Demnitarii sunt intangibili în ţara noastră. Nu ex
