O scurta rememorare a ultimilor opt ani scoate la iveala un fapt imposibil de negat si extrem de trist - Traian Basescu a facut orice a fost posibil si a sacrificat tot ce a avut la indemana pentru a detine controlul total asupra tuturor factorilor de decizie in stat.
Singura perioada in care a reusit sa ajunga la aceasta performanta - perioada dintre 2010 si 2012, cand a avut fara exceptie toate institutiile subordonate - s-a dovedit a fi si cea mai nefasta pentru romani si s-a tradus in taieri de pensii si salarii, cresteri de taxe si TVA si diminuarea unor libertati sau drepturi.
Momentul a fost intitulat de catre autori drept reforma si modernizarea statului. Cat timp nu a detinut controlul asupra Guvernului si/sau Parlamentului, ca sa nu mai vorbim de celelalte institutii - parchete si servicii - presedintele a facut ce a stiut el mai bine - multa galagie, a provocat scandaluri si a intretinut o atmosfera din care nu s-au nascut decat nervi, ura si foarta multa pierdere de timp pentru toata lumea.
Pe scurt, my way or the highway - cui nu-i place e liber sa plece, de asta s-au deschis granitele.
Intr-un interviu din 2004, Traian Basescu marturisea ca sigur nu va accepta functia de premier, daca alianta DA va castiga alegerile, pentru ca el nu este facut sa conduca structuri democratice unde se discuta la nesfarsit, iar decizia nu este luata de un singur om. Recunoastea deschis ca nu ar da pentru nimic in lume functia de primar din structura administrativa, unde el putea decide ce si cum, pentru a deveni sef al Executivului.
Si, intr-adevar, nu a renuntat la primarie decat pentru a deveni presedinte, o pozitie infinit mai putin ofertanta pentru un individ obisnuit sa comande marinarilor si care isi imagineaza ca o tara se conduce precum un vapor, iar milioanele de cetateni sunt simpli mateloti care trebui
