Dezvăluirea plagiatului ministrului educației nu face decît să o plaseze pe Ecaterina Andronescu într-un deja lung șir de miniștri și ministeriabili ai PSD dovediți ca autori ai unor furturi intelectuale: Bartoș, Beuran, Dumitrescu, Mang, Ponta… Iar acesta nu e decît vîrful unui aisberg imens, care abia începe să iasă la suprafață, căci lista rămîne, bineînțeles, deschisă…
Prima recunoaștere publică a faptului că PSD-ul e un partid care geme de plagiatori îi aparține chiar premierului care, între timp, a devenit dintr-un nume doar un număr: N0049. După ce a fost obligat de cancelariile occidentale să-l destituie pe ministrul Beuran, Năstase a declarat că nu va mai numi la sănătate vreun om cu “operă”, din cauza riscului major al descoperirii unor noi plagiate. Nu numai că a declarat, dar l-a și instalat ministru al sănătății pe Brînzan, un vînzător de ciocolată. Regula impusă atunci de Năstase a fost respectată de PSD și în 2009, cînd la sănătate a fost pus Bazac, un comerciant de automobile.
Spre deosebire de cazurile de plagiat din 2012, cazul lotului Beuran a trezit, în 2003, o oarecare animație și în stradă: studenții au ieșit să ceară demiterea ministrului plagiator, iar spălătoresele de la Spitalul Floreasca au ieșit să se solidarizeze cu gașca de impostori.
În schimb, intelectualii lui Băsescu nu au avut atunci vreo reacție publică mai consistentă, ci somnolau cot la cot cu politicieni ai unei fantomatice opoziții, precum Crin Antonescu sau MRU, de exemplu. Acum intelectualii lui Băsescu încearcă să joace rolul pe care în 2003 l-au jucat studenții. Succesul acestor intelectuali, departe de cel al studenților de atunci, e însă unul de aceeași natură cu succesul fetelor de la bordel care prestează îmbrăcate în călugărițe. Studenții susțineau un principiu, în timp ce la intelectualii lui Băsescu aversiunea față de dottore Ponta pare doar o che
