Soarta noilor procurori politici este legată de regimul Traian Basescu.
La fel cum soarta altor procurori politici a fost legată de stalinism. Şi apoi de comunism. Puţini dintre dinozauri au supravieţuit. Şi mai puţini dintre aceştia, cum ar fi, de exemplu, Monica Macovei, au reuşit ca din procurori politici comunişti să se transforme în procurori politici băsişti. De aceea, indiferent de nerăbdarea firească a societăţii româneşti, faptul că Traian Băsescu reuşeşte să mai tragă de timp, lungind provizoratul şefilor marilor parchete, nu înseamnă până la urmă nimic, la scara istorică. Desigur, în plan uman şi în plan social, orice zi în plus de supravieţuire a dinozaurilor politici din Parchet aduce un plus de suferinţă unor persoane dar şi societăţii în ansamblul ei. De ce sunt zilele acestora numărate?
În primul rând, fiindcă procurorii politici reprezintă un anacronism. Ei sunt în contratimp cu vremurile pe care le trăim. Iar societatea, indiferent cât de chinuită e şi cât de amorfă pare în anumite momente, are instinct de apărare. Şi se va apăra. Pentru a vedea cum se va pune capăt acestui fenomen extrem de nociv, care creează un partizanat al Justiţiei, care aduce o grava atingere libertăţii acestei puteri în stat şi care, până la urmă, traumatizează societatea şi face victime în rândul persoanelor, va trebui să spunem câteva cuvinte despre felul în care a renăscut, în istoria recentă, acest cancer.
Când Traian Băsescu şi-a instalat regimul, a făcut-o în urma unor alegeri în care principalul mesaj a fost lupta împotriva corupţiei. Şi, într-adevăr, deşi Guvernul Năstase a fost unul dintre cele mai bune guverne după decembrie 1989, la concurenţă cu Guvernul Tăriceanu, poliferase şi marea corupţie. Fără, însă, a se instituţionaliza la nivelul de astăzi. Cu acest mesaj, Băsescu a câştigat. Şi, profitând de valul uriaş de simpatie de ca
