Nicio urmă de dezgheţ în piaţa imobiliară românească! Nici nu ar avea cum, blocajul la nivelul tranzacţiilor fiind o consecinţă directă a unor preţuri care nu au legătură cu nivelurile de susţinere fundamentale ale economiei naţionale. Fără o scădere drastică a preţurilor care să permită un acces în condiţii economice al potenţialilor cumpărători la stocul de locuinţe existent, iarna din rezidenţialul românesc se va prelungi. Şi dacă inventarul de locuinţe vechi foarte bogat este greu accesibil, cu atât mai mult nu este loc pentru reluarea unui nivel de activitate de care România ar avea nevoie în domeniul construcţiilor.

Piaţa imobiliară plăteşte păcatele bulei speculative care s-a spart în 2008 şi are marele neajuns de a fi mai degrabă cuplată la economia nominală din zona unui sistem financiar anchilozat decât a unei economii reale orientate către viitor. Asta întrucât principalii market-makeri ai pieţei rezidenţiale româneşti rămân aceiaşi actori pierzători din anii umflării balonului de săpun, aceleaşi bănci zombie care au creditat nebunia imobiliară şi un stat foarte receptiv la lobby-ul zonelor amintite care nu mai au nimic de oferit economiei româneşti.

Programul Prima Casă a fost dintru început adresat acestei părţi putrede a angrenajului economic, respectiv a structurilor bancaro-imobiliare care au acţionat pierzător la jumătatea deceniului trecut. Chiar săptămâna trecută, Radu Graţian Gheţea, preşedinte al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) şi şef al CEC Bank, afirma că programul nu şi-a atins în totalitate scopul, adică nu a ajutat la relansarea construcţiilor de locuinţe noi.

La drept vorbind, ar fi fost greu, însă, cu siguranţă, nu acesta a fost principalul scop al conceptului "Prima Casă". Ţinta a fost de fapt asigurarea unui bazin minimal de cumpărători care să stăvilească picajul din imobiliare şi stabilirea unui reper de 60.000 d