Dragii mei români,
Când spun 1 Decembrie, spun România, spun Unire, în fapte și în cuget, la bine și la greu, atunci, acum și întodeauna! Visul unor generații a fost realizat la 1 Decembrie 1918 și acestei zile trebuie să i se dea însemnătatea ei adevărată, să miște sufletele oricărui om născut, crescut sau adoptat pe meleaguri românești.
România nu e doar un teritoriu cu granițe determinate, cu munți și râuri, câmpii și mare. Nu e o doar un loc din care ne dorim cu disperare să plecăm. România e casa noastră! Căminul pe care înaintașii ni l-au lăsat moștenire să îl cinstim și să îl ocrotim.
Gheorghe, Vasile, Ion, Luca sau Mihai, Maria, Doina, Ana sau Ioana! Nu sunt doar nume, sunt români! București, Brașov, Iași sau Constanța, Roman, Buzău, Severin sau Alba! Nu sunt doar orașe sunt România! Sunt familia și casa noastră!
Astăzi este ziua noastră și trebuie să privim cu mândrie către simbolurile noastre naționale. Să ne prețuim drapelul, stema și imnul țării! Să ne iubim valorile, din orice domeniu ar proveni ele: artă, literatură, științe exacte sau sport.
Eu nu am un vis, eu am certitudinea că suntem buni, harnici, inteligenți și frumoși la suflet. Am certitudinea că România e locul în care ne putem crește copiii și nepoții fără frică, falnici precum eroii din poveștile bunicilor. Am certitudinea că, împreună, putem face din țara noastră una fără corupție, fără minciună, fără umilințe. Că putem înlătura orice guvenare păguboasă, că putem șterge orice pagină neagră de istorie. Și că, împreună, putem crea un loc mai bun pentru cei ce ne vor numi înaintași.
Cineva a spus că nicăieri nu e ca acasă și câtă dreptate a avut! Astăzi, în zi de mare sărbătoare, să le mulțumim străbunilor pentru că au făcut posibilă România, prin sacrificiul lor și să ne promitem că vom respecta cu sfințenie toate lucrurile în care ei credeau: locul Rom
