În apropierea aniversării a 94 de ani de la Marea Unire de la 1918 de la Alba Iulia, Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale a dăruit cititorilor sensibili și interesați de amintirile celor care au participat, în carne și oase, la evenimentul istoric, câteva fotografii care însoțesc povestea emoționantă a unei femei. Este vorba despre Elena Căpâlneanu din Unirea II, care în anul 1968, la aniversarea unei jumătăți de secol de la Unire, a rememorat evenimentele la care a luat parte în 1918. Vă invităm să vă oferiți câteva momente prin care să retrăiți, alături de aceasta, Marea Unire de la Alba Iulia, așa cum a fost în 1918:
„Solicitată să scriu ceea ce ştiu despre Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918 din Alba Iulia, aş putea să răspund scurt la chestionarul ce mi s-a prezentat, dar cred că nu greşesc dacă arăt câteva aspecte de pe acele timpuri, mai ales că de atunci s-au scurs 50 de ani şi au rămas prea puţini cei care mai pot evoca măreţia acelor zile. Pietricica ce o trimit eu, cu alte pietre mai colorate, mai preţioase, va forma mozaicul istoric al „Unirii”.
Amintirile mele despre acele zile premergătoare unirii Transilvaniei cu ţara „Mamă” îmi sunt deosebit de clare, fiindcă bucuria, trăirea acelor zile de însufleţire, au fost copleşitoare.
Un sat curat românesc, aşezat pe valea Mureşului: Vereşmort. Soţul meu, Iuliu Căpâlneanu, preot român greco catolic paroh acolo din 1910 a fost un mare animator naţionalist, ţinând conferinţa la adunări poporale în tot despărţământul Vinţu de Sus şi în alte plase unde era invitat. La aceste adunări, românii noştri tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi se grăbeau să înţeleagă falnica lor obârşie daco-romană, nedreptatea trăirii într-o împărăţie străină şi dreapta dorinţă de unire a tuturor românilor.
Intrarea României în primul război mondial împotriva Austro-Ungariei, a trezit speranţe m
