1 Decembrie. Ziua României. E momentul ăla când ne aducem aminte ce ţară frumoasă avem. Să facem totuşi o pauză de la mândria asta de a fi român şi să încercăm să răspundem la întrebarea: Ce sărbătorim de 1 Decembrie? Aşa, ca fapt divers.

Cum vă spuneam, avem o ţară frumoasă. Cine mai are combinaţia asta unică de munţi şi de mare, aşa cum avem noi? Să nu mai vorbim de Delta Dunării, cu tot cu pelicanii ăia speciali. Nici ţiganii noştri n-au avut inima să-i mănânce, astfel că au tăbărât pe lebedele din Austria. Nu mai insist, că ştim cu toţii că avem o ţară frumoasă şi bogată, în cinstea căreia, de 1 Decembrie, facem grătare, bem vin fiert şi ascultăm muzică populară.

E, în contextul ăsta de bucurie şi dans, totul pe un fond de mândrie generală, am încercat să aflu ce sărbătorim, mai exact, pe 1 Decembrie, pentru că nu mâncăm noi mici şi seminţe degeaba. Trebuie să precizez că mă mulţumeam cu răspunsuri ca “Unirea” sau “Nu ştiu”, fără prea multe detalii. Pentru relevanţa studiului, am abordat cetăţeni din mediul urban (Ploieşti şi Mizil).

Mizil

Am început cu o doamnă îmbrăcată cu un cojoc maro, cu vreo patru plase de rafie în mâini: “S-a întâmplat demult, mamă! De pe vremea dacilor şi romanilor, dacă îmi aduc bine aminte. A fost revoluţie mare”.

Tot pe ideea revoluţiei mergea şi un domn cu mustaţă: “Nu ştiu exact, dar ştiu că atunci am scăpat de sub jugul Imperiului Otoman. Asta ştiu de la istorie. Parcă e ceva cu turcii şi cu revoluţia care a fost atunci. Ştiu că i-au tăiat şi capul lui Mihai Viteazul”.

Facem un salt de câteva sute de ani şi ajungem la nemţi. “Parcă de 1 Decembrie ne-am eliberat de fasciştii din Germania, care au făcut multe rele înţaranoastră. Ştiu de la părinţii mei că au violat femeile şi au omorât copiii. Am scăpat de fascişti şi asta merită sărbătorit. Din păcate, nu se mai joacă Hora Unirii ca pe vremuri”, mi-