Cel mai greu de suportat, în acest simulacru de viață care e azilul de noapte, e faptul că în fiecare dimineață oroarea străzii reîncepe.
In fiecare zi, la căderea nopții, in centrul „capitalei Europei“, Bruxelles, pe bine-numita Rue Royale, zeci - uneori chiar sute - de săraci ai străzii și imigranți ilegali se îngrămădesc la centrul medical combinat cu azil de noapte deschis în urmă cu câteva zile de Médecins du Monde, organizația umanitară franceză creată pentru a acorda ajutor medical de urgență bolnavilor lipsiți de mijloace finaciare și materiale din țările sărace. Médecins du Monde a deschis acest centru împreună cu Samu Social, și oferă, în afară de hrană caldă și consultări medicale gratuite, posibilitatea adăpostirii pentru o noapte. Situația e îngrijorătoare și începe să se asemene din ce în ce mai mult cu anumite situații întâlnite în general în țările lumii a treia, cum a declarat-o Europei Libere șeful programului Médecins du Monde pentru Belgia Stephane Heymans. Doctorii mi-au permis să discut în mod liber cu bolnavii și săracii care sînt îngrijiți fără a fi obligați să își divulge adevărata identitate, deși, pentru nevoile dosarului, e nevoie de un nume, fie el și fals. Khaled e algerian : - „Locuiesc in strada, dacă pot să zic așa. Traiesc in stradă în Bruxelles si nu stiu ce as fi facut fără centrul ăsta. Anul trecut, un om fără adăpost pe care îl cunoșteam a murit de frig, noaptea... nici măcar iarna, era în noiembrie ca acum. Hipotermie se numește asta. Mai e ceva: cînd ești în stradă uneori te bat polițiștii. Eu, de exemplu, nu am documente, sînt imigrant ilegal... cei ca mine nu au absolut niciun drept.“ Spre deosebire de situația de dinainte de criză, doar o treime din acești săraci absoluți sînt belgieni, iar printre oamenii străzii au început să apară din ce în ce mai multe femei. Khaled se jură însă că el, cel puțin, dacă a
