Gonit de braşoveni de la Primărie, dl. Ghişe a mai chiulit, tot opt ani, în Parlament.

Domnul Ghişe, securist cu acte în regulă, alungat din PNL odată cu Mona Muscă, dar strecurat înapoi pe uşa din dos, a rămas nu cu reflexele democratice pe care le tot invocă, ci tot cu ceea ce a învăţat de la şefii săi de dinainte de 1989. A rămas un simplu agitator tupeist. Atât şi nimic mai mult.

Infiltrat în lumea ,,grea” a politicii, păstrându-se într-o continuă stare de conservare de-a lungul timpului, ca primar al Braşovului şi apoi ca parlamentar, domnia sa nu a produs nimic serios, nimic notabil, nimic care să-i certifice, să îi legitimeze statutul primar şi apoi de parlamentar. Numele său nu se leagă de nicio iniţiativă serioasă într-un domeniu vital, dacă nu pentru ţară, măcar pentru braşovenii pe care-i tot reprezintă de prin 1996 la cele mai înalte nivele ale lumii politice.

Ghişe, un gafeor înnăscut

Ani de zile, ca parlamentar, s-a păstrat în memoria colectivă printr-o inepţie care a făcut deliciul atât mass-media, dar şi a întregii opinii publice. Mai exact, a reuşit să fie ridicol cu acel proiect de lege privind ştirile bune şi rele, iniţiat împreună cu un alt personaj caragialesc, Gheorghe Funar. Abia după ani a mai reuşit cineva să concureze în absurditate propunerea lui Ghişe. Ne referim la antologicul calorifer al lui Andrei Marga.

În schimb, domnul Ghişe se consideră foarte telegenic. Faptul că Ghişe este pasionat, poate chiar obsedat de televiziune, se vede cu ochiul liber şi nu considerăm că ar reprezenta vreo noutate. În mod sigur este mai televizat decât… Crudu.

Aproape ca n-a fost zi lăsată de la Dumnezeu să nu dai de domnia sa măcar într-o dezbatere, adică nu era zi în care să nu bruieze vreo dezbatere cu tonul sau agresiv şi ideile sale puţine, dar fixe.

Pentru că Ioan Ghişe nu este un interlocut