Bebeluşii cu un risc crescut de autism plâng mai ascuţit decât cei care nu prezintă o astfel de predispoziţie, au constatat oamenii de ştiinţă americani.

În prezent, diagnosticul de autism este pus de medic de-abia în jurul vârstei de doi-trei ani, neexistând criterii după care să poată fi confirmată tulburarea mai devreme. Totuşi, cercetătorii de la Universitatea Brown din SUA au descoperit că anumite tonalităţi ale plânsului la bebeluşi ar putea oferi indicii în ceea ce priveşte riscul de autism imediat după naştere.

Mai exact, ei au realizat un studiu în cadrul căruia au analizat tonalităţile plânsului unui număr de 40 de bebeluşi. O parte dintre aceştia erau consideraţi cu risc crescut de a suferi de autism ţinând cont de istoricul familial, iar restul erau consideraţi ca prezentând un risc minim de a face tulburarea. La vârsta de şase luni, toţi bebeluşii au fost filmaţi în timp ce plângeau (fără o cauză evidentă, adică au fost excluse episoadele de plâns atunci când se loveau, de exemplu). Apoi, toate filmările au fost analizate din punct de vedere acustic pentru a observa eventualele asemănări şi deosebiri între bebeluşii cu risc de autism şi cei aparent sănătoşi.

Sunetele ascuţite trădează un risc crescut

Potrivit specialiştilor americani, cei 21 de bebeluşi care aveau deja în familie fraţi cu autism şi, deci, prezentau un risc crescut de a dezvolta şi ei tulburarea, plângeau mai ascuţit decât ceilalţi. Sunetele pe care le emiteau aceştia în timp ce plângeau erau mai puţin clare, mai zgomotoase, ceea ce sugerează că aceşti bebeluşi aveau coardele vocale mai tensionate decât ceilalţi bebeluşi. Mai mult, trei dintre bebeluşii cu un plâns foarte ascuţit au primit chiar diagnosticul de autism la vârsta de doi ani.

Părinţii nu trebuie să se îngrijoreze

Studiul american deschide o nouă cale pentru diagnosticarea precoce a autismu