Pariul meu personal este că, în calitate de senator, Mihai Fifor va excela. E, cu adevărat, altfel.

Într-una dintre rarele propoziţii memorabile pe care le-a produs presa anului, Lelia Munteanu spunea aşa: „România are o groază de politicieni, câţiva oameni politici şi niciun om de stat”.

Există, desigur, o exagerare în enunţ, însă ea nu contrazice imaginea de ansamblu, ci o întăreşte. Căci mai clar de atât nu cred să se poată descrie falimentul politicii româneşti, diformă şi dispreţuită, o piramidă a valorii care nu mai are vârf, ci numai bază, o statuie ecvestră din care au rămas doar picioarele şi coada calului. În loc să creeze oameni de stat, politica a produs personaje, unele vesele, altele triste: guralivii, descurcăreţii, oportuniştii.

Privind lucrurile aşa, aş crede că Mihai Fifor nici n-are ce căuta în politica românească. Nu doar că nu se încadrează deloc în peisajul ipocrit şi semidoct al afişului electoral, dar deţine şi această însuşire foarte greu de găsit în ziua de azi: Mihai Fifor are stofă de om de stat. El este unul dintre cei care contrazic afirmaţia de la început.

Ce înseamnă să fii om de stat? Această relaţie specială dintre un individ şi ţara sa se creează extrem de greu: e nevoie să-ţi cunoşti în amănunt istoria, să-ţi ştii pe de rost cultura, şi totuşi să nu te depărtezi, cu papion şi aroganţă, de oamenii care n-au aceeaşi şansă. Patriotismul adevărat nu e ţanţoş şi prostesc, de paradă sau parodie, ci presupune o identificare spirituală şi intelectuală între cetăţean şi esenţa seculară a naţiunii.

Dar oamenii de stat nu au parte de reclamă gratuită la televiziuni. Ei nu ţin prima pagină a ziarelor cu declaraţii belicoase şi iniţiative abracadabrante.

Celor care privesc mai atent fenomenul politic, Mihai Fifor le-a arătat deja că are stofă de om de stat, în mandatele de secretar de stat în Ministerul Administraţ