Cu toate că s-au implicat în campania electorală încă de acum patru ani, adică de la ultimele alegeri, oamenii noştri politici n-au învăţat un singur lucru esenţial pentru toată clasa politică, nu numai de la noi, ci de pretutindeni. N-au învăţat să mintă credibil. Ştim bine cu toţii că politica, fără o promisiune irealizabilă, fără o gogoaşă înfuriată, fără o minciună gogonată nu-i politică. Se întâmplă şi la case mai mari. Numai că la noi, în această campanie nu mai primează minciuna, ci înjurătura. Ca şi cum am fi la un concurs de înjurături. De asta m-am temut cel mai mult înaintea alegerilor şi o să vă explic şi de ce.

Tehnica asta de campanie de genul „Ba pe-a mă-ti!” s-a epuizat încă de pe vremea mineriadelor şi tare îmi era teamă ca ea să nu revină la un moment dat. Fiindcă, vorba aia, istoria se repetă. Cei care acum vor să intre în istorie şi să conducă destinele ţării noastre pentru următorii patru ani ar fi trebuit, în mod normal, să se axeze mai mult pe proiecte economice pe termen lung sau mediu, însă, spre dezamăgirea mea şi a multora dintre cei care pe 9 octombrie vor merge să-şi verse votul în urne, n-am întâlnit în toată această campanie decât înjurături.

N-am auzit măcar o promisiune electorală, că o s-o duc mai bine sau mai prost de pe 9 decembrie încolo. Că or să ni se umple chiuvetele cu lapte şi miere – care, fie vorba între noi, provoacă o pârţuică precum aia care a demolat zidul Berlinului – sau că o să am de plătit ani de zile pentru proasta inspiraţie că m-am prezentat la urnă. Nimic. Am auzit numai un „ba pe-a mă-ti” dintr-o parte în alta a eşichierului politic.

Iese Traian Băsescu la televizor şi spune ceva despre Uniunea Europeană şi ce trebuie să facem noi în acord cu prevederile acestei mari instituţii, imediat vine şi Victor Ponta şi zice că nu. Băsescu minte. Iese Ponta la microfon şi imediat intervine Lăzăroiu,