Traian Băsescu a ieşit la B1 Tv, într-un interviu dat lui Robert Turcescu, pentru a lansa cel mai dur atac de pînă acum împotriva lui Victor Ponta, premierul desemnat chiar de el în aprilie 2012. Ironiile muşcătoare, violenţa unor formulări, mergînd pînă la transformarea acestora în insulte, colorarea sentimentală a aserţiunilor – note specifice politicianului luptător Traian Băsescu – au putut lăsa impresia unei răbufniri mediatice, de om constrîns să tacă pînă acum de împrejurări mai puternice decît el.

La o primă vedere şi, mai ales, la o vedere telenovelistică, aşa e.

După pe cît de faimoasa, pe atît de misterioasa întîlnire cu Philip Gordon, trimisul Înaltului Padişah de la Washington, preşedintele României, sau beiul român, cum i-ar fi zis Strălucirea Sa, Sultanul de la Istambul, s-a străduit să aibă cu premierul Victor Ponta o coabitare strict constituţională.

Şi-a limitat faptele la prerogativele fără ambiguităţi din Legea fundamentală, s-a zidit, cum ar zice Sadoveanu despre un personaj de-al său, într-o tăcere straşnică, n-a intervenit public nici atunci cînd iresponsabilul vesel s-a apucat să demonteze statul de drept, voind, ca puradelul, să vadă dacă nu găseşte acolo ceva de joacă.

Lunile scurse de la revenirea la Cotroceni au arătat însă că o coabitare cu Victor Ponta e imposibilă.

Între noi fie vorba, nici nu era necesară o asemenea experienţă nenorocită.

Victor Ponta nu e nici mincinos, nici mitoman, nici pisic, aşa cum îl acuză unii, în frunte cu Traian Băsescu.

Victor Ponta e ceea ce Dinicu Golescu, neliniştit de noua generaţie de nomenclaturişti ai Ţării Româneşti, întruchipate de parvenitul Dinu Păturică, numea Om de lume nouă, Care fură cloşca de pe ouă. Episoade obscure din destinul său (cazul morţii procurorului Panait) sau limpezi (uşurinţa cu care a acceptat să fie declarat doctor cu un plagiat pur şi simplu