Róza (2012)
Regia: Wojciech Smarzowski.
Scenariul: Michal Szczerbic.
Cu: Kinga Preis, Marcin Dorocinski, Marian Dziedziel.
Genul filmului: Dramă, Istoric, Război.
Durata: 90 de minute.
Wojciech Smarzowski este cunoscut publicului român deja din filmul său anterior, Casa rea (2009), remarcabil prin felul în care recuperează o felie de viaţă, servită însă în sânge, din istoria comunistă a Poloniei.
Spuneam atunci despre Casa rea că reprezintă una dintre cele mai dure analize de sistem pornind de la un fapt divers atroce şi că filmul evoluează dinspre un naturalism care nu ocoleşte cruzimile fiziologice către un absurdism care-l înrudeşte cu alegoriile burleşti ale lui Hieronimus Bosch, scena finală văzută á vol d’oiseau fiind o perfectă ilustrare a unui tablou flamand al nebuniei şi corupţiei generalizate. Ceea ce mai era remarcabil la Smarzowski ţinea de anticalofilismul său care-l apropie de generaţia Noului Cinematograf Românesc cu analogii posibile la cinematografia unui Cristian Mungiu. Noul film se duce şi mai departe, cu un alt studiu de caz în măsură să confere însă prin dramatismul său amplitudinea unei tragedii istorice. Regizorul este preocupat de zona periferiei, o zonă de graniţă, tot o periferie era şi satul din Casa rea, un loc al nimănui. Mazurienii, de care puţini au auzit, constituie o populaţie de graniţă a cărei identitate a fost modelată pe rând de polonezi şi germani şi care a fost înregistrată odată cu pierderea războiului printre aliaţii Germaniei hitleriste. Există similitudini cu ceea ce s-a întâmplat cu populaţia săsească imediat după război, când asupra ei s-au exercitat o serie de represalii pentru susţinerea Germaniei în război. Herta Müller, spre exemplu, provine dintr-o astfel de familie de şvabi, populaţie minoritară de origine germanică, trăind într-un spirit mitteleuropean
