"A reply to the arrogance of reality, the arrogance of life", este "replica" lui Mario Biagini, într-un dialog cu studenţii de la Yale, despre arta contemporană.

Performance-uladus la Teatrul "Odeon"*) (în Festivalul internaţional al artelor spectacolului muzical, "Viaţa e frumoasă", la începutul lunii noiembrie, în Bucureşti) de italienii de la "Workcenter of Jerzy Grotowski and Thomas Richards" din Pontedera, departe de a fi doar un spectacol-lectură, o "interpretare" a versurilor lui Allen Ginsberg, pe ritmuri sud-americane şi afro-haitiene, este o demonstraţie (high) tehnică de artă teatrală.

În "descendenţa" şi ducând mai departe opera de cercetare a maestrului Grotowski, în institutul de artă teatrală ce îi poartă numele, aceşti tineri re-formatori ai teatrului contemporan, de naţionalităţi diferite, au fost învăţaţi să trăiască, scenic, la cote maxime, prin depăşirea limitelor "interpretării" şi recuperarea unei mecanici corporale ce se revendică de la formele originare ale spectacolului. În practica teatrală contemporană, numele polonezului Jerzy Grotowski stă alături de alte nume celebre, precum Antonin Artaud, Stanislavski, Brecht, Peter Brook (avangarda anilor 60), teoreticieni şi regizori ce au reconfigurat teatrul contemporan, i-au resuscitat teatralitatea, prin disjunţie de la formula "epică" a spectacolului tradiţional - refuzul formalismului şi ruperea convenţiei scenice imitative, corporalitatea plastică, expresivitatea discursului scenic, explozia semantică, "antiteatrul" (Ionesco) prin stoparea proliferării "trivialităţii teatrului realist" sau "burghez, simplist", şi recuperarea modelelor recurente (sau arhetipurilor) teatralităţii.

Teoretician al mobilităţii (exterioare şi interioare, de cultivare a sinelui), Grotowski a inventat şi aplicat, în teatrul său laborator, conceptul "teatru sărac": o estetică austeră, fără ornament