Lume multă şi figuri distinse în Sala Oglinzilor din Casa Monteoru, în seara zilei de vineri, 23 noiembrie, la decernarea Premiului Cartea Anului de către juriul revistei România literară (nu este vorba de un premiu al USR, aşa cum, în mod eronat, au anunţat anumite agenţii de presă şi televiziuni). Au fost două ore de festivitate densă şi încărcată, când membrii juriului condus de Nicolae Manolescu şi-au rostit pledoariile pentru unul sau altul din titlurile nominalizate. După fiecare laudatio, Nicolae Manolescu a înmânat diploma de nominalizare participantului în cauză, cu excepţia lui Dan C. Mihăilescu, a cărui contumacie nu a împiedicat expunerea unui elogiu cald în favoarea sa din partea preşedintelui juriului. Cosmin Ciotloş a subliniat contextul în care Marius Chivu şi-a scris Vântureasa de plastic, autorul dedicând diploma memoriei Constanţei Buzea, Mircea Mihăieş s-a declarat onorat de nominalizare, precizând că, deşi intenţia iniţială cu care s-a aplecat asupra operei lui William Faulkner a fost alta, până la urmă rezultatul îl mulţumeşte, Sorin Mărculescu, în calitate de traducător la lui T. S. Eliot a regretat absenţa colegilor de breaslă (Şerban Foarţă, rămas în Timişoara din motive de sănătate, şi Mircea Ivănescu, trecut de partea cealaltă a timpului), Andrei Pleşu, elogiat de textul lui Mihai Zamfir, a considerat numirea o surpriză, cu atât mai mult cu cât cronica unui preot din Iaşi i-a etichetat volumul drept expresie testamentară, ceea ce, dincolo de nuanţa lugubră, trădează o crasă inadecvare la mesajul Parabolelor lui Iisus, Nicolae Prelipceanu, care s-a bucurat de pledoaria lui Gabriel Chifu, i-a mulţumit acestuia nu doar pentru cuvinte, dar şi pentru prestaţia constantă în fruntea Uniunii Scriitorilor, Simona Vasilache a pus în lumină meritele de editor ale lui George Ardeleanu în cazul versiunii de la CNSAS a Jurnalui fericirii al lui Nicolae S