Mâine va avea loc o mare sărbătoare. Ziua Naţională a României. De la vlădică la opincă, de la ăl cu ţâţa-n gură pân’ la ăl cu barba sură, oamenii muncii din fabrici – câte au mai rămas – şi de pe ogoare lăsate în paragină vor participa la manifestaţii mai ceva ca la Black Friday, unde nu se dă mare lucru, dar tot ce se dă se dă pe gratis, nu cu reduceri cum au făcut şmecherii ăia. Or să se dea pe post chifteluţe şi mititei, că-i mai uşor să întingi cu mămăligă prin geamul televizorului decât să te calci în picioare câteva ore ca să prinzi şi tu o lingură de muştar. O să se dea muzică populară la discreţie că artiştii au contract cu instituţiile statului şi trebuie să presteze pe gratis. O să se dea dezlegare la discursuri electorale, că doar e campanie şi prost să fii ca să nu profiţi de o aşa oportunitate.

Şi ce o să se mai dea? O să se dea şi anul acesta exemplu negativ cum nu trebuie sărbătorită o zi naţională. Fiindcă n-am nici cea mai vagă îndoială că fluieraşii şi aplaudacii nu şi-au ocupat încă de pe acum locul în formaţie, că n-au exersat în tot restul săptămânii textele pe care le au de interpretat şi nu şi-au umplut compresoarele pulmonare cu aer proaspăt ca să poată fi utile la momentul respectiv. Imnul naţional este deja pregătit. Pregătit să se oprească firesc la versul cu „un nume de Traian”. Pompierii vor fi şi ei acolo. Unii să defileze, alţii să mai stingă din focul înălţătoarelor mesaje patriotice pe care oamenii noştri politici le vor adresa mulţimii.

Armata va defila obligatoriu, că atât i-a mai rămas. Dacă în trecut mai era utilă la strânsul porumbului şi la unitul Dunării cu Marea Neagră acum freacă popicul în cazarmă, că în Afganistan pleacă numai ăia cu pile. Vom avea parte şi de avioane, de aceea unii, prevăzători au şi spus că nu vor să iasă din casă în caz de Doamne fereşte. Că pe criza asta de carburanţi nici nu ştii când