Arabii mănâncă sănătos. Grecii beau și se distrează zgomotos. Indienii trăiesc frumos. Alegerea aparține pofticioșilor Sursa: Adrian Scutaru

Dacă întrebi zece români ce știu ei despre bucătăria arăbească, nouă dintre ei îți vor spune invariabil șaorma, falafel și kebab. Procentul se menține cam la fel și dacă vine vorba despre greci. Aici, tzatzikiul și musacaua sunt cuvintele de bază. Cât despre gastronomia indiană, în afară de faptul că vaca nu e aliment pentru indieni și că mâncarea lor e foarte picantă, restul rămâne învăluit în mister.

Cu toate astea, în Capitală au apărut, în ultimii ani, puzderie de restaurante arăbești, asiatice și câteva cu specific grecesc. Unele sunt deja repere pentru gurmanzii autohtoni. Incursiunea noastră culinară continuă cu trei cârciumi: una libaneză, alta grecească și a treia, indiană. Trei țări, tot atâtea culturi și sumedenie de arome și gusturi. Un mini-ghid de citit pe burta goală!

Kebeh și Makanek ca la Beirut

Nu e capitală în Europa, unde să nu găsești, în topul restaurantelor, un „libanez”. Bucătăria lor cuprinde ingrediente și elemente din puzderia de seminții și religii din țara cedrilor. Am descins în cea mai veche cârciumioară libaneză, de 19 ani în București, botezată, cum altfel: Beirut. Zece mese cu 40 de locuri, pe Nicolae Racotă, nr. 3A. Un local fără fițe, preferat de arabi și expați vestici, deopotrivă cu gurmanzii noștri. ....................................................... DE VEGHE PRIN CARCIUMI. Mușchi de vită cu trufe, măsline verzi pane și „Ruladă Tiraspol”!

„Și israelieni!”, se laudă Hassan Al Akhrass, cârciumar libanez cu cetățenie română. Am ales, ca un arab respectabil, o supă de linte cu crutoane de lipie și lămâie, la 10 lei bolul. Cum alcoolul e prohibit la Hassan în prăvălie, înainte de Meze – antreurile tradiționale - se recomandă un ceai negru. Pe platou ai o expoziție: