Cel dintâi consilier al preşedintelui şi cel mai important ministru al guvernului peticit s-au dat într-un spectacol de prost gust în Aula Academiei Române, altădată loc sfânt pentru dascălii neamului.

Iulian şi Corneliu n-au găsit al loc mai bun, spre a-şi trimite trivialităţi în replici, duplici şi triplici, care mai de care mai răcnite, ţignite şi mai trăsnite, decât acolo, în Aulă. Cei doi „manieraţi” ai securităţii naţionale şi membrii ai CSAT s-au plesnit peste gură cu Strategia de apărare naţională, şi-au dat la gioale cu bocancii împrumutaţi de la şefii lor aleşi sau de partid, şi-au arătat muşchii lor flasci în faţa cuconetului academic, şi-au exhibat bruma de cultură şi limbă românească acolo unde cei mai titraţi şi cele mai înţelepte minţi ale neamului, altădată, returnau în forme culte, către elite şi popor, bijuteriile scumpe ale gândirii lor de-o viaţă. Acolo, ei construiau zi de zi ACADEMIA, cetate de spirit etern.

Cei doi specialişti în Insecuritate naţională, plini de aroganţă şi impoliteţe ţoapârlănească, au pângărit acest Templu, în cel mai urât stil mahalagesc, „parfumul dejecţiei” lor, ignoranţa lor nestăpânită, survolând, rapid, frontierele naţionale „ad quattor cardines mundi”. Şi toate acestea, pentru că sigurele modele ale celor doi experţi în securitate şi apărare sunt stăpânii lor politici care seamănă cu doi căpcăuni. Este lesne de înţeles, de ce aceşti doi războinici de paie cochetează cu ura şi dispreţul. Aceste „cochetării rocamboleşti” au devenit spectacole de tot râsul-plânsul în faţa românilor care aleg şi culeg, de bună seamă, doar duhoarea din mlaştina urît mirositoare, în care se zbat viermii roşii ai discordiei românilor, din nenorocire, şi la nivel strategic.

Observăm neputincioşi cum patimi şi obiceiuri foarte vechi au străbătut timpul şi au revenit, la prezent, fără să le bănuim intenţiile morbide, murdare.