Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24
Deşi majoritatea femeilor care suferă de această afecţiune nu prezintă nici un simptom evident, pentru unele endometrioza este o patologie progresivă, care devine mai dureroasă şi mai supărătoare pe măsura trecerii timpului. Practic, endometrioza apare atunci când mici bucăţi din ţesutul care căptuşeşte uterul (endometru) se implantează la nivelul organelor pelviene (mai des, implantele apar în afara ovarelor, trompelor uterine, uterului sau a ligamentelor care îl susţin), determinând sângerarea odată cu debutul menstruaţiei, fenomen care determină iritarea ţesuturilor învecinate şi apariţia unor chisturi. La rândul lor, chisturile pot forma un ţesut cicatriceal care leagă organele (aderenţe). Mai mult, cicatricele şi aderenţele la nivelul ovarelor şi trompelor uterine pot împiedica apariţia sarcinii. Endometrioza (se poate transmite şi familial) apare, de obicei, între 25 şi 40 de ani şi este mai frecventă la femeile care nu au avut copii, fiind asociată frecvent cu infertilitatea. Singurul aspect pozitiv (dacă se poate spune aşa) al endometriozei este că, deşi produce semne şi simptome foarte neplăcute (dureri menstruale importante, cicluri abundente, dureri în timpul efortului de defecaţie etc.), implantele endometriale nu prezintă tendinţe de malignizare. Chiar dacă nu există o opţiune terapeutică universal valabilă, pentru toate cazurile de endometrioză, tratamentul se concentrează pe atenuarea simptomelor şi, în cazul în care se doreşte un copil, înlesnirea concepţiei şi ducerea sarcinii la termen. În acest sens, un loc prioritar îl are terapia hormonală, foarte eficientă în reducerea sau diminuarea durerii. În general, acest tip de terapie include:
Pastilele anticoncepţionale - ajută la controlarea niveluri
