Frumoase vremuri trăim! Pentru cine reușește să se detașeze un pic și ajunge să contemple cu calm peisajul, răsplata e pe măsura efortului, deloc de neglijat. Cum să nu te bucuri cînd vezi cît de raționaliși de înțelepți – cuminți, ar fi zis cei vechi – sînt oamenii. Aproape toți au înțeles deja că rezultatul alegerilor nu va face decît să consfințească starea de fapt și de drept:USL nu mai poate fi oprită, e instalată de-acum temeinic la putere pentru încă patru ani buni. Primii au înțeles cei din ARD, așa că nici nu mai fac campanie, s-au predat, ca oameni inteligenți ce sînt, și încearcă să salveze ce se mai poate, adică să pună și ei mîna pe măcar o feliuță de tort. Or, odată ce-a înțeles asta, ce poate face un om rațional (mă refer la oamenii obișnuiți, nu la supraoameni, la politicienii care sînt, oricum, cu o lungime de barcă înaintea celorlalți)? Se adaptează, firește. Începe prin a-și revizui opiniile. Dacă e intelectual, își creează un nou cadru teoretic. Constată că prea era de tot, prea era el vehement acum vreun an, doi, prea se lăsase dus de val. Nici așa, totuși, n-a fost bine, prea au forțat nota. Ei, l-au și luat repede, cam pe nepregătite. Fără distanțare nici n-ai cum să vezi și să judeci corect. Drept urmare, ce era limpede mai an devine acum cețos și necesită explicitări și nuanțări – dar nu-i asta menirea intelectualului, a celui din elită, să nuanțeze, să-și aducă singur contraargumente pe care să le cîntărească atent? Și uite-așa, în urma unui subtil proces dialectic mai mult decît firesc, întreprins cu maximă probitate intelectuală – și profesională, cînd e vorba de chestiuni tehnice –, și cu toată bună-credința, mai devreme sau mai tîrziu, opiniile se revizuiesc și, din nuanțare în nuanțare, omul ajunge să susțină opusul a ceea ce susținuse (un fel de unitate a contrariilor, cum ar veni). Bine că și-a recunoscut greșeala măcar în cea