Ideea acestui articol mi-a venit mergând la sfârşit de noiembrie într-un supermarket încărcat cu Moşi Crăciuni de plastic, dulciuri şi mezeluri, în care era ascuns şi un mic raft pe care scria cu un roşu tern: "produse de post”.
Ce înseamnă acum, în 2012, produse de post? Păi, câteva feluri de conserve cu pateu de soia, meşteşugit dres cu aditivi sintetici, ceva mezeluri, tot cu soia, un pic modificată genetic... Mai găsim nişte ciocolată de post, biscuiţi, maioneză cu amidon modificat. Cât despre SPIRITUL POSTULUI, el este pierdut de mult, între reducerile la electronice din vinerea neagră şi grija zilei de mâine, totul asezonat cu insuportabil de multă publicitate. Şi cât de important este pentru noi, toţi, să ne amintim ce înseamnă, cu adevărat, Postul! De fapt, asta vă propun în rândurile care urmează: să ne amintim ce înseamnă postul Crăciunului şi care este spiritul acestuia.
Obiceiul postului are o vechime mai mare de patru milenii, originile lui fiind adânc înrădăcinate în tradiţiile pre-creştine, de la noi şi din alte părţi ale lumii. Obiceiurile populare româneşti străvechi, venite de la daci, sau chiar de mai departe, includ în orice ritual de vindecare sau dezlegare abţinerea de la mâncare şi de la toate obiceiurile rele. În toate zonele ţării, tradiţia vindecării, dar şi a diferitelor sărbători ale comunităţilor săteşti, conţine forme de post, pentru trup şi suflet. Iar aceastră tradiţie străveche a postirii s-a împletit, acum două mii de ani, cu cea creştină, venită cu primii aducători ai mesajului lui Iisus. Dar pe lângă rostul lui spiritual, postul a fost vreme de mii de ani un procedeu colectiv la care se recurgea ciclic, în masă, pentru însănătoşirea trupească şi sufletească a oamenilor. Un mijloc pe care noi, cei de astăzi, l-am moştenit, dar oare ştim să-l înţelegem, să-l preţuim şi să-l folosim? Vă propunem ca în rându
