Poezia trăieşte după nişte reguli care nu au nicio legătură cu restul literaturii
Poate cea mai inspirată invitaţie făcută de serviciile culturale franceze pentru această ediţie a Tîrgului de Carte „Gaudeamus” este cea adresată profesorului şi criticului literar Dominique Viart, unul dintre promotorii literaturii franceze contemporane în spaţiul universitar francez şi internaţional. Autorul unui volum esenţial despre această literatură, căruia îi vom enumera şi comenta mizele care ni se par importante, el a avut amabilitatea, dar cumva şi obligaţia, în calitate de invitat oficial, de a ne oferi un interesant interviu, remarcabil prin claritate, într-un moment în care starea literaturii (contemporane) constituie mereu obiectul interogaţ iilor de tot felul.
Dominique Viart (54 de ani) este vedeta critică a Franţei la această nouă ediţie a Tîrgului de Carte Gaudeamus. Absolvent al Universităţii Paris IV, publică în 2001 o teză cu titlul L’Imaginaire des signes dans le roman français du 20 e siècle (ANRT, 1991 – Imaginarul semnelor în romanul francez al secolului 20), sub direcţia lui Jean-Pierre Richard, apoi a lui Michel Raimond. Debutase deja la 23 de ani cu o monografie despre poetul Jacques Dupin. Este cercetător senior al Institut Universitaire de France, cu un proiect despre regimul de istoricitate al literaturii franceze contemporane (sună pretenţios pentru cititorul amator, ştiu, dar studiile literare nu trebuie să se deprofesionalizeze). Face parte din AERES, echivalentul ARACIS din România. Predă la Lille, unde devine profesor plin în 1996. Face parte din multe comitete de redacţie, amintim aici reviste consacrate literaturii franceze de secol XX: Sites, 20thcentury Contemporary French Studies (State), Beckett Today-Aujourd’hui (Amsterdam/New-York), Roman 20-50 (Lille), Cahiers Claude Simon, (Perpignan) şi reviste on-line: şwww.revue-
