Stimate domnule Vladimir Tismăneanu, Mă văd nevoită să vă scriu cîteva rînduri, ca urmare a schimbului nostru de mesaje din data de 26 noiembrie 2012, pe marginea articolului dumneavoastră A te opune legii tacerii: Mircea Cartarescu si Horia Patapievici despre “Lumea secreta a nomenclaturii“, publicat pe site-ul www.contributors.ro. Am reacționat la acest articol pentru că, implicit – deci fără să mă numiți –, făceați referire la mine și la revista „ce se pretinde culturală“ în care am publicat un articol despre volumul Internaționala mea. Cronica unei vieți de Ion Ianoşi. Iată ce scriați (păstrez redarea fără diacritice, aşa cum a apărut): scriind în “Observator Cultural” despre cartea de amintiri a lui Ion Ianosi, o universitara, fosta studenta a autorului, se refera la polemica acestuia cu mine numindu-ma “Volodea” Tismaneanu. Mi-am amintit de politrucii gen Eugen Florescu. N-am vazut in carte ca Ion Ianosi sa ma numeasca altfel decat Vladimir. Pe respectiva doamna n-am intalnit-o in viata mea, deci de unde familiarismul? Si, mai ales, de ce “Volodea” cu ghilimele? Este un diminutiv ca oricare altul. De data aceasta, am intervenit pentru a mă explica, la „comentarii“, în subsolul articolului: (26/11/2012 la 12:20): stimate domnule Vladimir Tismaneanu, ma simt datoare sa raspund interpelarii dumneavoastra, pentru ca la mine faceti referire in articolul de mai sus. Am pus in ghilimele “Volodea” tocmai pentru ca am identificat referirea la dumneavoastra cu acest apelativ in cartea domnului Ianosi. Cred ca ati citit-o pe fuga. Iata si pagina: 514. Vă reamintesc ce mi-ați răspuns, tot la „comentarii“: Domnul Ion Ianosi face numeroase referiri in carte la mine si la scrierile mele (pp. 325, 564, 741, 798, 799, 828, 847). Cu exceptia paginii la care trimiteti, numele meu este indicat constant ca Vladimir Tismaneanu. Acum intervine adevărata problemă. Ca urmare a m