Sărbătoare "de prag", Sfântul Andrei este una de mare importanţă în calendarul popular, deoarece cuprinde atât momente de bucurie, de planuri de viitor, cât şi clipe în care cei superstiţioşi se gândesc la "marea trecere".
În calendarul popular Sf. Andrei este o sărbătoare de mare importanţă, la baza căreia stau calendarul popular şi credinţele omului arhaic. Aici se găsesc reminiscenţe ale vechiului calendar dacic, noaptea de Sfântul Andrei reprezentând Anul Nou la daci.
Cum superstiţiile au rezistenţa cea mai mare în timp, unul dintre motivele cele mai cunoscute de teamă a românilor este frica de strigoi. Aceasta este. de altfel, şi principala superstiţie în această noapte. Se spune că acum strigoii, atât cei morţi, cât şi cei vii, care umblă camuflaţi printre noi, devin ameninţători pentru oameni. Principalul aliat al românilor este usturoiul. În această noapte se ung uşile, ferestrele, hornurile, chiar şi animalele cu usturoi.
De asemenea, se crede că după lăsarea întunericului, strigoii se întâlnesc la răscruci şi se luptă. De aceea la răscruci se ridică multe troiţe. Arma strigoilor este limba de mieliţă, sau de tocătoare pentru fibra de cânepă. Toate gospodinele ascund în această seară mieliţele.
Dintotdeauna la români marile sărbători au fost însoţite şi de petreceri, iar noaptea Sfântului Andrei nu este o excepţie. Acestea erau numite practici pre-maritale. Sunt petreceri care se folosesc de pretextul fricii de strigoi pentru a reuni fete şi băieţi la «păzitul usturoiului». Astfel, tinerii se adună la casa unei fete, pun usturoiul într-un castron şi îl păzesc toată noaptea, în cadrul unei petreceri din care nu lipsesc băutura sau dansul la poartă.
Noapte propice descântecelor de dragoste
Se mai spune că în noaptea dintre 29 spre 30 noiembrie se fac cele mai puternice vrăji şi descântece de dragoste. Spre exemplu, fete
