În grija lui Dumnezeu - Mărturia doamnei preotese Emilia Şpan
Ce bucurie să întâlneşti un om ca doamna preoteasă Emilia Şpan! Fiică de preot, soţie de preot, mamă a şase copii, trăieşte azi la Sibiu, pe strada Xenopol, aproape de Catedrala Mitropolitană, fericită când e înconjurată de cei 13 nepoţi. L-a cunoscut şi l-a ascultat pe marele înduhovnicit dăruit de Dumnezeu poporului nostru în veacul XX: Părintele Arsenie Boca.
Preotul din vis
M-am născut în Munţii Apuseni, în comuna Bucium-Cerbu, în 1938. După absolvirea Şcolii Pedagogice din Abrud, în 1956, am ajuns educatoare la o grădiniţă din Lupşa, pe valea Arieşului. Acolo l-am cunoscut pe Gheorghe Şpan, care era student la "Teologia” din Sibiu. Abia terminase anul I. Familia lui era din Hădărău, un sat al comunei Lupşa. Ne-am simpatizat, ne-am împrietenit şi, după ce Gheorghe a absolvit facultatea, în 1959, ne-am căsătorit, deşi un membru de partid, şeful secţiei de învăţământ, mă avertizase că fac o mare greşeală şi-mi "profeţise” că peste zece ani nu vor mai fi nici preoţi, nici biserici. A fost hirotonit de Preasfinţitul Teofil Herineanu, Episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului. L-a trimis să slujească la Ciuruleasa şi Soharu, două localităţi de lângă Abrud, fără să fie recunoscut de stat, fără salariu. Am locuit la tatăl meu, care era şi el preot, la Bucium-Cerbu. Acolo a venit pe lume şi prima noastră fetiţă: Mirela. În 1961, soţul meu a fost recunoscut ca preot şi oficial şi trimis la Scărişoara, în mijlocul Apusenilor. Un sat risipit, cu oameni săraci, dar buni la suflet. Bucuroşi că au preot, ne ajutau. Nu cu bani, că n-aveau, ci cu de-ale gurii: lapte, smântână, ouă, grâu... Am stat acolo şapte ani, timp în care s-au născut alţi doi copii: Georgeta şi Mirel. Ţineam pe-atunci legătura cu un ieromonah, Gherman Baciu, călugăr care fusese dat afară de
