În mijlocul unei tensiuni electorale insuportabile, într-un moment în care nimeni, în ţara aceasta, pare să nu poată gândi dincolo de 9 decembrie, într-o perioadă, oricum, încărcată de incertitudini şi de grija (politică şi apolitică) a zilei de mâine, în plină şi exasperantă zodie a prorocirilor de tot felul ale sfârşiturilor de lume, Clujul ne-a dat zilele trecute o extraordinară lecţie de optimism.
A demonstrat că nu e nevoie decât de ambiţie şi profesionalism, pentru a scoate capul în Europa şi pentru a gândi proiecte de viziune şi prestigiu pentru viitor, având ca ţintă ceea ce multora le-ar putea părea "ani-lumină” - 2015 sau 2020. Ei bine, la finele lui noiembrie, Clujul a primit titlul de Capitală Europeană a Tineretului pentru anul 2015, după ce proiectul "SHARE” ("A împărtăşi”, n.a), cu care a concurat, a fost ales câştigător, în faţa proiectelor depuse de finalistele Vilnius (Lituania), Ivanovo (Rusia) şi Varna (Bulgaria). Clujul intră astfel într-o companie selectă, deschisă de Rotterdam, în 2009, căruia i s-au alăturat apoi Torino (2010), Antwerp (2011), Braga (2012), Maribor (2013) şi Salonic (2014), în cadrul celui mai prestigios şi complex proiect european dedicat tineretului şi preocupărilor sale. Un proiect cum nu se poate mai potrivit pentru un oraş care se confundă cu energia pe care i-o dau cei peste 100.000 de studenţi care îi trec pragul în fiecare toamnă!
Nu puţini au fost cei care au cântat prohodul Clujului, după plecarea precipitată de la guvernare a lui Emil Boc. După ce s-a încăpăţânat să-l realeagă primar, în ciuda avertismentelor voalate de la Bucureşti privind izolarea, Clujul probează acum, prin victoria în cursa pentru Capitala Europeană a Tineretului 2015, că îşi ştie purta şi singur de grijă, că are propriile-i priorităţi, de care se ţine cu străşnicie
