Succesul pe care Israelul spune că l-a avut sistemul său antirachetă, Domul de Fier, în războiul din Gaza a generat interes pe piaţa globală de armament din partea unor ţări precum Coreea de Sud sau Singapore, scrie „New York Times".
Totuşi, chiar şi susţinătorii înnflăcăraţi ai unui scut antirachetă cotinental care să apere SUA şi alte ţări ale NATO recunosc limitele Domului de Fier, care este un sistem tactic, proiectat să doboare rachete nesofisticate , cu o rază mai mică de 80 km, adaugă publicaţia americană.
Potrivit experţilor tehnici americani, cea mai importantă calitate a Domului de Fier este softul acestuia. Sistemul deosebeşte rapid rachetele care se îndreaptă către zone populate de altele care nu merită trimiterea unui interceptor costisitor pentru a fi doborâte.
Conflictul dintre Israel şi Hamas a concentrat atenţia globală pe sistemele de apărare antirachetă, într-un moment când SUA şi aliaţii săi din lumea arabă au făcut un efort costisitor pentru a construi un scut regional în Golful Persic pentru a proteja oraşele rafinăriile, conductele de petrol şi bazele militare de un potenţial atac aerian.
Există un proiect asemănător şi în Pacific, compus din radare situate în Japonia, nave de război pe mare şi interceptoare situate pe uscat, în Alaska şi California.
De asmenea, administraţia Obama s-a concentrat, mai recent, pe sistemul antirachetă din Europa, cu radare avansate în Turcia şi interceptoare de rază lungă în România. Oficialii americani au subliniat că interceptoarele din Europa vizează Iranul şi nu Rusia, deoarece ar fi insuficiente şi inadecvate pentru a neutraliza arsenalul nuclear vast al Rusiei . Cu toate acestea, proiectul irită Rusia.
Experţii spun că Domul de Fier este diferit de sistemele de apărare împotriva rachetelor cu rază lungă ce ar putea fi lansate de Iran sau Coreea de Nord, chiar dacă aceste ţ
