Debutul editorial (prea mult) aşteptat al lui Victor Rizescu, lector la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, este o construcţie fragmentară alcătuită din comentarii, studii, prefeţe şi postfeţe publicate în ultimii zece ani. Nu avem de-a face însă cu o „carte de articole“ pe teme de istoria ideologiilor politice şi/sau de istorie socială – „articolele“ sînt de fapt nişte microstudii critice experte, mai dense ideatic decît destule sinteze istorice sau politologice unitare.

Solidul background forjat inclusiv prin studii doctorale şi postdoctorale la Oxford şi CEU, formaţia pluridisciplinară (Istorie şi Filozofie) i-a lărgit autorului perspectiva, fără să-i fi rigidizat scrisul. Textele extrag, de regulă, ideile principale ale cărţilor comentate şi le testează valabilitatea pe un fundal (inclusiv bibliografic) larg, scoţîndu-le de sub incidenţa locurilor comune confortabile, dar distorsionante şi punîndu-le în dialog cu referinţe interne şi internaţionale ignorate sau puţin frecventate în mediile culturale autohtone. Sub un titlu scholar – Tranziţii discursive –, dar cu un subtitlu mai mult decît incitant – Despre agende culturale, istorie intelectuală şi onorabilitate ideologică după comunism –, autorul desfăşoară în peste 450 de pagini un evantai problematic bogat şi divers, dar deloc eterogen, jalonînd un proiect intelectual din care ar putea creşte, pe viitor, mai multe sinteze substanţiale.

Dincolo de gama extrem de generoasă a tematicii (piesele componente fiind dispuse în secţiuni elocvente: Structuri, ideologii şi lecturi sociologice, Naţiunea şi politica onorabilităţii, Antimodernitatea. Războiul Rece şi antistîngismul, Departajare critică şi legitimare postcomunistă), „agenda“ politologică subsidiară imprimă demersului un caracter coerent şi sistematic, avînd ca supratemă „dilemele modernizării periferic