După volumul Purificare, Editura Polirom publică romanul de debut al scriitoarei de origine finlandeză Sofi Oksanen, în traducerea lui Sigrid Crasnean. Romanul Vacile lui Stalin este confesiunea unei tinere estoniene obligate ani de zile să tacă, să-şi ţină gura, să-şi ascundă originea. Ajunsă în Finlanda, în lumea liberă şi îmbelşugată, Anna constată că libertatea care i s-a oferit este de fapt o altă închisoare. Anna nu are voie să vorbească despre originea ei, nu are voie să vorbească în limba ei. Ca să se poată integra, trebuie să treacă drept finlandeză. O estoniană e privită cu circumspecţie, pentru că vine dintr-o ţară comunistă şi, prin urmare, ar putea fi un spion sau o curvă rusoaică, confuzia dintre ruşi şi estonieni fiind cea mai frecventă. În lumea Annei, teama de supravegherea continuă a KGB-ului, reală şi amplificată de poveştile din familie, este purtată în bagajele emigrantului şi dublată de teama de desconsiderare. Dacă, în Estonia, trecutul alb al familiei sale, trecut nesănătos pentru că nu are culoarea roşie a comunismului, ca şi căsătoria Katariinei, mama Annei, cu un finlandez le fac suspecte, în Finlanda, străinele acestea estoniene sînt în continuare suspecte, pentru că au gusturi culinare ciudate, pentru că pot fi spioni sau curve. Singura posibilitate de a fi acceptată este să treacă drept finlandeză. Ca adolescentă, la şcoală, îşi inventează o familie finlandeză cît se poate de tipică, pentru că nu vrea să fie „etichetată ca un copil rus, un rus rămîne mereu un rus în Finlanda, chiar dacă găteşte jambon de Crăciun şi îl serveşte cu muştar de Turku“. Bliniile, bomboanele estoniene, nostalgia mîncărurilor estoniene sînt şi ele ascunse, ca şi limba maternă, ca şi trecutul, cu încercările sale, ţinut periculos, unde dramele Istoriei mari se conjugă cu tragediile şi secretele familiale. Anna nu trebuie să vorbească despre supravegheri, t