"Căutăm leac pentru «răul» soţului meu, dincolo de medicina convenţională, care de 13 ani dă neputincioasă din umeri”
Dragi cititori şi realizatori ai revistei "Formula AS”,
Aş fi vrut să sparg gheaţa spunându-vă o poveste frumoasă, pentru că avem destule, dar până să le aştern pe hârtie pe acestea, mi-a dat ghes mai mult necazul... un "ceva” care ne dă târcoale şi pe care nu ştim cum să-l alungăm. Poate că cineva îşi va deschide sufletul şi mintea către noi şi vom primi un răspuns.
Aici, în Israel, la 2000 km distanţă, fiecare număr al revistei este primit cu mare bucurie, pentru că este o sursă de inspiraţie, pentru că mă duce cu gândul acasă, la pământul care îmi dă energie, acolo unde simt că-mi sunt ascultate rugăciunile. Trag şi acum nădejde că-mi va fi ascultată ruga şi că Dumnezeu lucrează prin oameni, pentru că am citit, cu mare emoţie, despre multe situaţii în care El a lucrat prin intermediul acestei minunate reviste şi mulţi oameni şi-au găsit alinarea. Mare binecuvântare!
Credeţi-ne că noi am fost cu sufletul deschis şi cu speranţă în faţa fiecărui nou medic pe care l-am abordat, dar ei au ridicat din umeri, au făcut controale de rutină, au spus că "nu-i nimic, totul e-n regulă”, cu sângele, cu inima, cu RMN-ul cranian etc.... şi atât. Totul e în regulă, pe moment, până la următorul atac, care ne pune din nou pe jar şi ne duce în pragul secţiei de urgenţă. Din păcate, aceste atacuri pe care le are soţul meu nu sunt vizibile pentru doctori. Sunt dificil de explicat şi în cuvinte. Sunt senzaţii de rău pe care el le are. Ceea ce percep eu, din exterior, e că mâinile şi picioarele lui sunt extrem de reci şi faţa i se îngălbeneşte sau, uneori, se înroşeşte. Ceea ce spune el este că parcă i se scurge viaţa din corp şi are senzaţia de disociere. În ultimele două luni a apărut ceva nou, şi anume, a văzut un punct care a începu
