1 decembrie 1918 este pentru noi românii o dată de referinţă: visul de veacuri al românilor devenise o realitate. Aproape toate teritoriile locuite de români se regăseau în graniţele României, la capătul Conferinţelor de Pace de la Paris din 1919-1920.

1 decembrie 1918, Marea Unire, Consiliul Dirigent, Iliu Maniu, Vasile Goldiş, Alba Iulia De fiecare dată, pentru mine, 1 decembrie 1918 înseamnă împlinirea aspiraţiilor de veacuri ale unui popor greu încercat şi răsplata eforturilor a mai multor generaţii de oameni politici români. Nicolae Iorga afirma că de la Mihai Viteazul, toţi cei care au vrut unirea tuturor românilor au gândit şi au acţionat ca el. Nu voi intra în explicaţiile legate de ziua de 1 decembrie 1918, care sunt cunoscute tuturor. Voi spune că România pornise în războiul de reîntregire a neamului, în 1916 să redobândească Transilvania, aliată cu Atanta. Faptul că din aceasta făcea parte şi Rusia Ţaristă ne determina să nu aducem vorba despre Basarabia. Totuşi, plecaţi peste munţi, soldaţii români au trebuit până în noiembrie 1916 să se confrunte cu spectrul înfrângerii. Insuficienta cordonare cu ruşii a făcut ca bulgarii şi germanii să ne atace din sud şi la 6 decembrie 1916, Bucureştii să audă marşul soldaţilor bulari şi germani. La Bucureşti a fost instalat un guvern al lui Alexandru Marghiloman, colaboraţionist, în timp ce România a fost redusă teritorial la Moldova, guvernul său legitim, Parlamentul, Regele şi armata fiind stabilite la Iaşi. În vara lui 1917, germanii au încercat să ocupe militar Moldova, dar nepieritoarele pagini de istorie scrise la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au făcut ca România să reziste, ostaşii români fiind sprijiniţi de misiunea franceză a generalului Berthelot. Din nou, România s-a văzut în situaţia de a fi victima neimplicării ruşilor, a căror ţară, cuprinsă de febra revoluţiei bolşevice a ieşit separat din războ