Imi aduc foarte bine aminte cum de prin 2007 am tot avertizat despre pericolul unui deficit de cont curent mare in special pentru evolutia cursului de schimb, dar si pentru economie in general. Au fost doi ani in care fie am fost ironizat si ridiculizat de echipele de “analisti” din piata locala, fie am fost acuzat ca incerc o prabusire a economiei. In 2008 a venit corectia deficitului de cont curent, iar leul a revenit la deprecierea pe termen lung intrerupta in perioada 2005-2008. Inca o data teoria economica a prezis corect, scrie Florin Citu pe blogul lui
Astazi ne aflam in fata unei probleme similare, cu aceleasi atitudini “relaxate” din partea oficialilor si a “analistilor”: cresterea alarmanta a creditelor neperformante. In acest moment procentul se situeaza peste 17% pentru sistemul bancar, cu estimari oficiale care il duc pana la 20% la sfarsitul anului. Mai mult, deoarece valoarea activelor folosite pentru colateral a scazut, bancilor li se cer mai multe provizioane.
Eu zic ca in realitate lucrurile stau mult mai rau si suntem aproape de o corectie de proportii pe piata financiara. Asa cum deficitul de cont curent in 2007 de 12% era mare din orice punct de vedere, tot asa si o rata a creditelor neperformante de 20% este terifianta. De exemplu, in Spania, unde somajul masurat corect este de aproximativ 25%, rata creditelor neperformante e mai mica de 10%.
Unde apare problema? La finantare, bineinteles. Sistemul financiar autohton este in mijlocul unui proces foarte periculos pentru propria stabilitate: o rata a creditelor neperformante in crestere in acelasi timp cu iesiri de capital masive. Asta inseamna ca pentru provizionare bancile trebuie sa se imprumute de pe piata locala. Dar pe piata locala nu exista finantare nici in lei, nici in euro. Cea in lei este strict controlata de BNR pentru a influenta cursul valutar, iar cea in eu
