Pe vremea când credeam că orice zboară se mănâncă şi cu ăla de-l visezi în noaptea de Sf. Andrei musai te şi măriţi, am testat şi eu nişte ritualuri. Nu eram o curajoasă pe atunci, poate nici acum, deci chestiile cu lumânări şi privit în oglindă la 12 noaptea ori cine ştie ce invocări macabre le-am sărit...

Sunt o fiinţă comodă (zen sună mai frumos, cred), deci am ales cele mai simple variante – pus busuioc ori pieptene sub pernă. Pentru acurateţea rezultatului, le-am pus pe amândouă. Fatalitate! A doua zi nu-mi aminteam nimic şi m-am dus cu traista goala la şcoală unde fetele făceau bilanţul, un fel de stupid Top Ten cu vedetele masculine din clasă. Mai să se păruiască: două că visaseră acelaşi personaj cu care de altfel nu aveau nicio relaţie.

- Cum adică la tine n-a funcţionat? mă luă la bani mărunţi Alice, colega noastră cea cu nume de poveste, un fel de Mama Omida şi Maica Thereza la un loc, a clasei.

- Poate a funcţionat, dar nu-mi amintesc o iotă!

- Ai pus busuioc sau pieptene?

- Aaaa, amândouă!

- Ah, amăndouă e aiurea. În cazul ăsta ai spus de 20 de ori Tatăl nostru?

- De 20??

- Păi dacă foloseai doar busuioc trebuia spus de zece ori. Te-ai lăcomit, trebuia să bagi dublu.

Ce 20?, ce 10? ...cred că doar făcusem o cruce pe pernă şi cam atât. Şi să spun ca papagalul o rugăciune cuiva care îmi suna din alt film decât ce făceam eu nu mi s-a părut chiar ok.

- Lasă, fii atentă că mai ai o şansă de Bobotează! Faci o turtă, pui de trei ori sare cantitatea de făină şi vei visa că ţi-e sete şi atunci în vis vine ursitul să-ţi dea apă.

Şi aşa am făcut, numai că, evident, şi memoria şi talentul culinar mi-au jucat feste.

Compoziţia cleioasă cu gogoloaie care nu dădea semne că se va coace vreodată a ieşit atăt de sărată (şi arsă, dar să nu mai ziceţi la nimeni!) încât nu am