La ocazii, cum ar fi Ziua Naţională sau zilele sfinte din calendare, vedem la fereastra Palatului Cotroceni preşedinţia cu faţă umană. Căci preşedintele şi-a adjudecat aceste zile care au devenit nu doar festivităţi naţionale, ci şi sărbători personale, ritmate de explozia şampaniei, iluminate de torţele festive şi de zecile de steluţe recent prinse pe umerii generalilor, cei mai buni prieteni ai omului de la Cotroceni.

Traian Băsescu le transmite tuturor cele bune, le mulţumeşte că au tras din greu să scoată din nisipurile mişcătoare ale crizei resturile de economie care s-au mai putut salva de foamea perpetuă a funcţionarilor şi politicienilor de toate calibrele. Le mulţumeşte înaintaşilor, mai puţin regelui Mihai a cărui vină e că e viu şi-l concurează, face o poză de familie cu autorii Marii Uniri din partidele istorice pe care astăzi le dispreţuieşte şi-şi rezervă rolul de moştenitor şi continuator devotat al cauzei naţionale, îmbrăcat în platoşa democraţiei, ca-n frescele lui Ceauşescu sau ale lui Becali. Invocă schimbările istorice ca pe un argument al evoluţiei umane, o demonstraţie nu doar că formele de viaţă progresează, ci şi că ramurile copacului animal se îndepărtează, cu timpul, de trunchi şi, mai ales de vârf.

Ridicat pe cea mai înaltă creangă, aruncă ocări către politicieni. E iarna vrajbei noastre şi asta doar din vina politrucilor care confundă interesele personale cu aspiraţiile naţionale, spune preşedintele. I-a stricat ziua un deputat care a îndrăznit să vină la sindrofia dată de Ziua Naţională la Cotroceni cu un tricou pe care scria „Poporul a decis, Băsescu e demis”. E acelaşi deputat care a căutat zadarnic poarta palatului, după referendum, în timpul unor nervoase şi aglomerate plimbări de după-amiaza. Ca el mai sunt câţiva care vor să-i taie craca şi-i strică sentimentul de superioritate şi îl drenează de puter