Amintirile despre Marea Adunare de la Alba Iulia au fost scrise cu ocazia semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1968. Documenrul este păstrat la Arhivele Naţionale Alba. Însemnările poartă semnătura Elenei Căpîlneanu, văduvă de preot greco-catolic, din comuna Unirea, judeţul Alba. Femeia scrie că i s-a solicitat cu ocazia semicentenarului Unirii, la 1 Decembrie 1968, să completeze un scurt chestionar din care să rezulte participarea sa la Marea Adunare de la Alba Iulia. În loc să se limiteze doar la completarea documentului redactat de către autorităţile vremii, Elena Căpâlnean face o amplă prezentare a perioadei premergătoare Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Prezentăm mai jos conţinutul integral al documentului. Intertitlurile aparţin autorului articolului. „Solicitată să scriu ceia ce ştiu despre Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918 din Alba Iulia, aşi putea să răspund scurt la chestionarul ce mi s-a prezentat, dar cred că cu greşesc dacă arăt cîteva aspecte de pe acele timpuri, mai ales că de atunci s-au scurs 50 de ani … şi au … rămas prea puţini cei care mai pot evoca măreţia acelor zile. Pietricica ce o trimit eu, cu alte pietre mai colorate, mai preţioase, va forma mozaicul istoric al „Unirii”. Amintirile mele despre acele zile premergătoare unirii Transilvaniei cu ţara „Mamă” îmi sunt deosebit de clare, fiindcă bucuria, trăirea acelor zile de însufleţire, au fost copleşitoare. Un sat curat romînesc, aşezat pe valea Mureşului: Vereşmort. Soţul meu Iuliu Căpâlneanu, preot român gr.catolic paroh acolo din 1910 a fost un mare animator naţionalist, ţinînd conferinţa la adunări poporale în tot despărţământul Vinţu de sus şi în alte plase unde era invitat. La aceste adunări românii noştri tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi se grăbeau să înţeleagă falnica lor obîrşie daco-romană, nedreptatea trăirii într-o împărăţie