„Cabaretul cuvintelor“
de Matei Vișniec
Subintitulată „Exerciții de muzicalitate pură pentru actorii debutanți“, noua carte a lui Matei Vișniec (Ed. Cartea Românească, 2012) demonstrează până unde poate merge instrumentarul și imaginarul acestui important scriitor, care este compatriotul nostru stabilit la Paris. Căci Matei Vișniec scrie cu egală dexteritate și forță, atât în română, cât și în franceză, în genuri literare în care excelează de decenii. Poet reprezentativ al generației `80, Matei Vișniec a ales teatrul ca limbaj universal de exprimare, însă nu a pierdut pe drum poezia. Prolific și profesionist, asemenea unui meșter care-și produce în tihnă raritățile sale handmade, pentru cunoscători, dar și pentru publicul cu gusturi bune, Vișniec publică an de an cărți care dovedesc o nestăpânită imaginație, fie că sunt de proză, teatru, poezie, eseuri sau jurnalistică. Ce se simte imediat în spatele scrisului său este o necontenită luciditate, o ascuțire a ideii pe cremenea opacă a lumii, un freamăt interior care, împletit cu un umor fin, de calitate, dau autoportretul unui scriitor ce zugrăvește lumea așa cum o vede: fără mânie și părtinire. „Cabaretul cuvintelor“ reprezintă un caleidoscop de cuvinte care, însoțite de povestea lor unică, prind viață în teatrul limbii – așa cum îl vede un scriitor dotat cu acea privire interioară de excepție. Pentru Vișniec, cuvintele sunt asemenea oamenilor: pline de pasiune, vii, în necontenită prefacere, au carne și suflet, atunci când nu ajung să fie scheletice și dezbrăcate de aura lor bună în discursurile pline de ifose ale mărginiților oameni. Cuvintele sunt pline, dar se întâmplă ca oamenii care le folosesc să nu aibă substanță și atunci ele decad din starea lor fundamentală, aceea de a numi cu precizie ceea ce le este propriu. Pe rând, cuvinte precum eu, întotdeauna, gură, limbă, întoarcere, rău, gramat
