Cu ocazia sărbătorii de Sf. Andrei, cu excepţia trimiterii de SMS-uri nesărate și de o inspirație îndoielnică, românii respectă și mai multe tradiții fără însemnătate exactă, dar pe care „trebuie că așa se face”. Dacă-i p-așa, poftim o listă de tradiții pe care „trebuie”:

1. Bocetul Andreiului – de Sf. Andrei toate fetele singure își confecționează o păpușă de paie ori își cumpără un Ken pe care-l botează Andrei. Îl așază pe laviță/noptieră/trusa de farduri și-ncep a plânge de dor și jale. De ce? Misoginii spun „pentru că o femeie în genunchi merită orice minune”.

2. Noaptea strigay-ilor – În noaptea de Sf. Andrei, pe străzile satelor și orașelor umblă îmbrăcați în haine de camuflaj strigay, care întreabă neîncetat „ne dați, ori nu ne dați?”.

3. Aflarea ursitei – Adică a viitorului soț. Tradiția spune ca femeia necăsătorită să-și pună sub pat amantul și-n pat prietenul. Dacă n-are, să-și cumpere. Și dimineață, cel care a rămas în dormitor îi este sortit. Dacă pleacă amândoi, să-i caute la birt.

4. Băutura rituală – o tradiție din moși-strămoși. În noaptea de Sf. Andrei mesenii se adună și beau cât n-au băut tot anul până atunci. Odată intrat în comă, e bine să mai bei puțin ca să nu superi gazda.

5. Bătutul tricoliciului – În tradiția populară, tricoliciul este un lup cu cap de om. Un fel de agarici, dar ăla-i om cu cap de dobitoc. În sate oamenii ies înarmați cu furci și topoare și se bat între ei ca să scoată tricoliciul din ei.

6. Usturoi la ușă – oamenii își pun usturoi la ușă pentru a se proteja de rudele nepoftite. Pe principiul „dacă-i pute așa la ușă înseamnă că înăuntru e crunt!”.

Cu ocazia sărbătorii de Sf. Andrei, cu excepţia trimiterii de SMS-uri nesărate și de o inspirație îndoielnică, românii respectă și mai multe tradiții fără însemnătate exactă, dar pe care „trebuie că așa se face”. Dacă-i p-așa, poftim o listă