Sorana Cîrstea îşi aminteşte că de mică a ţintit notele mari la şcoală, deoarece părinţii i-au spus că educaţia este la fel de importantă ca şi sportul. Este una dintre cele mai frumoase jucătoare de tenis din circuitul profesionist, dar, la 22 de ani, mărturiseşte că până acum „nu a prea avut timp de băieţi“. Este numărul 27 în clasamentul WTA (Women's Tennis Association), dar specialiştii spun că ar poate ajunge şi mai sus, chiar în vârful ierarhiei feminine, dacă ar învăţa să se şi apere. În timpul discuţiei cu jurnalistul de la „Weekend Adevărul“ a spus de nenumărate ori că „i-a plăcut şcoala“. A luat şi notele care s-o dovedească. Tocmai de aceea a amânat facultatea, pentru că nu vrea să facă orice doar ca să aibă o diplomă, chiar vrea să înveţe ceva: ştiinţe politice, afaceri sau design. Vorbeşte trei limbi străine şi o înţelege pe-a patra, îşi ţine tot timpul mintea ocupată, „disciplina“ e un alt cuvânt care revine des în discursul ei, dar nu-i pare rău, pentru că a făcut întotdeauna ce i-a plăcut: tenis şi şcoală.
„Weekend Adevărul“: Sunteţi născută în 1990, în Bucureşti... În ce cartier? Sorana Cîrstea: În cartierul Banu Manta, Sectorul 1, numai că părinţii mei s-au mutat apoi, curând, la Târgovişte. Deci acolo aţi copilărit, de fapt... De acolo am primele amintiri... Şi azi, pentru mine, tot Târgovişte înseamnă acasă. Şi acolo am făcut tot: am intrat la şcoală, am început tenisul, Târgovişte este, pentru mine, oraşul meu. Ce vă mai amintiţi din perioada aceea? Eraţi genul de copil care se caţără peste tot sau vă plăceau şi păpuşile ? Îmi plăceau păpuşile, dar eram şi o fire foarte activă... Tocmai de aceea, părinţii mei au considerat că ar fi bine să mă dea la un sport. Aveam 4 ani când m-au dus prima dată la tenis. Din primul moment s-a văzut că am talent şi că sunt făcută, ca să zic aşa, pentru acest sport. Iar uşor-uşor lucrurile au devenit din c
