“Credințe și superstiții românești. După Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu”. Ediție de Irina Nicolau și Carmen Mihalachi

Artur Gorovei (1864 – 1951) a fost una dintre cele mai importante figuri ale folcloristicii românești. Și-a închinat viața și opera cercetării tradițiilor țărănimii, vechilor credințe, datinilor și obiceiurilor românești, pe care le-a valorificat în volume de referință, dintre care amintim: “Cimiliturile românilor”, “Credințe și superstiții ale poporului român”, “Descântecele românilor”, “Noțiuni de folclor” etc. Gheorghe F. Ciaușanu (1889 – 1953), preot, doctor în teologie și profesor în învățământul secundar, a fost, de asemenea, pasionat de folclor și viața literară a vremii sale. A colaborat la reviste din epocă (Albina, Universul literar, Renașterea), a publicat studii teologice în versuri și a contribuit la culegeri de folclor din Vâlcea și Oltenia natală. În toate culturile, superstiția se exprimă sub forma unor credințe sau practici, iar aceste credințe pot fi colective sau individuale. Psihologii spun că superstiția este o credință irațională, însă sociologii cred că prezența mitului și a magiei în viața omului contemporan vine din nevoia unei gestionări atât ideologice, cât și practice a legăturii imaginare cu lumea.

“Poporul român este marcat de fatalitate și superstiții, dovada fiind cele aproape 5.000 de mostre de astfel de credințe din folclorul românilor. Dincolo de informația inestimabilă ca valoare pentru imaginea satului românesc, găsim aici o lume stranie, bogată în înțelesuri și plină cu păsări, fluturi, purici, vârcolaci, îngeri, draci, animale sălbatice și domestice, etc. Descoperim în volumul respectiv o suită de sensuri și gesturi care se făceau sau se mai fac cu ocazia momentelor importante din viața omului (nașterea și ursitoarele, cununia și nunta, moartea și bocetul), cât și de sărbătorile bisericești