În fiecare an la 30 noiembrie, Sfânta Biserică pomeneşte pe Sfântul Apostol Andrei. S-a născut în Betsaida, oraş din Galileea, aflat pe malul vestic al lacului Ghenizaret, aproape de Capernaum.
A avut un frate, pe nume Simon, care a devenit mai târziu Sfântul Apostol Petru. Cei doi au fost primii din cei doisprezece ucenici, aleşi de Mântuitorul în misiunea grea de apostol: “Pe când umbla pe lângă Marea Galileei (Iisus) a văzut doi fraţi, pe Simon, ce se numeşte Petru şi Andrei, fratele lui, care aruncau mreja în mare, căci erau pescari şi le-a zis: Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni” (Matei 4,18-19). Au lăsat toate şi au urmat lui Hristos. Dacă Sfântul Apostol Petru a mărturisit, în numele tuturor apostolilor, că Iisus este Fiul lui Dumnezeu celui viu, Sfântului Apostol Andrei îi revine meritul de a fi primul apostol care a vestit prin cuvinte memorabile: “Găsit-am pe Mesia” (Ioan 1, 42). După înălţarea Domnului nostru Iisus la cer, Sfinţii Apostoli au mai rămas un timp în Ierusalim, pentru a continua opera Învăţătorului lor, de întărire a Bisericii creştine.
La Sinodul Apostolic de la Ierusalim, care a avut loc între anii 40-50 d.Hr., apostolii au primit fiecare mai multe ţări şi provincii unde să ducă învăţătura primită de la Fiul lui Dumnezeu.
Eusebiu de Cezareea, un mare istoric bisericesc, a scris în anul 324 d. Hr., că Sfântul Apostol Andrei a predicat învăţătura primită direct de la Iisus Hristos şi în Asia Mică, Sciţia Mare (astăzi sudul Ucrainei), Sciţia Mică (Dobrogea de astăzi), unde a rămas o vreme.
Sunt localităţi pe ţărmul Mării Negre care păstrează până astăzi nume ca: “Pârâul Sfântului Andrei”, ce demonstrează că Sfântul Apostol Andrei a trecut prin aceste locuri din S-E ţării noastre. În fiecare loc a mers pe joc, răbdând foame, sete şi frig. A fost bătut cu pietre în oraşul Sinope,