Mare parte din viaţă au fost consideraţi nişte bandiţi și au dus o viaţă mizerabilă. Chiar şi astăzi, mulţi dintre ei trăiesc la fel. Doctorul Traian Neamţu este unul din supravieţuitorii Gulagului românesc. Înainte de '90, viaţa i-a fost un calvar şi asta chiar în ţara în care s-a născut. A lăsat trecutul greu în urmă şi astăzi, de 1 decembrie, fostul deţinut politic spune că îşi iubeşte ţara mai mult ca oricând.

L-au săltat în 1957 la sfârşitul verii, pentru singura vină că era prea vocal împotriva regimului comunist de atunci. L-au făcut luptător împotriva regimului şi l-au acuzat de propagandă şi crimă împotriva comuniştilor.

După o percheziţie făcută acasă, în miez de noapte, tânărului abia trecut de 20 de ani i se pun ochelarii de tablă, ca să nu poată vedea nimic, şi este dus la anchetă. Ani mai târziu, avea să afle că interogatoriul a avut loc la sediul Securităţii de pe strada Traian din Cluj. Urmează bătăi, ameninţări şi alte momente grele pe care nici azi doctorul nu se simte în stare să le rememoreze. E condamnat la zece ani de detenţie. „Suferința și teroarea, de ani de zile. Nici într-un animal nu dai așa, nu-l bați așa. Mereu mă gândeam, ce fel de oameni sunt aceștia, Doamne?”, începe Traian Neamțu. „Patru ani de zile am stat în Balta Mare a Brăilei și în Delta Dunării, la construcția digurilor, făcute prin sângele și suferințele noastre, prin bătăi și chinuri pe care nu și le poate imagina nimeni, prin frig și ploaie, fără încetare. Iarna, când era lapoviță în Delta Dunării, simțeai frigul în inimă, nu pe piele, pentru că înghețau hainele pe tine și te bucurai că aveai o platoșă, prin care nu mai pătrundea frigul. În camerele de la Grindu niciodată nu am văzut foc. Treceam de la muncă și vedeam peste Dunăre cum iesea focul din case, și te gândeai nostalgic că acolo e căldură, e un foc, unde o familie se încălzește”, își amintește doctorul. @